Am privit mereu fotografia de modă ca pe o curiozitate. Pe de o parte îmi inspiră o lume artificială, fabricată, cabotină. Fete descărnate în veşminte improbabile, cocoţate în posturi incomode şi în contexte abracadabrante. Sau băieţi cu priviri vagi tulburi, într-o continuă exersare a indiferenţei afectate. Pe de altă parte mă fascinează câte resurse reuşeşte să atragă – şi să consume – lumea asta a modei. Efervescenţa creativă a designerilor, dedicaţia fotografilor, fascinaţia obsedantă de a deveni (foto)model. Mi-am zis mereu că ceva trebuie să fie sistemic greşit în lumea asta, câtă vreme se cheltuie atâtea resurse în aşa o cauză, pe aşa o miză.
Viaţa nu încetează, însă, de a ne pune în situaţii paradoxale. La mijlocul lui 2011, soţia mea s-a hotărât, împreuna cu o veche prietenă, să arunce în jungla online-ului un site experimental prin care să ofere o nouă şansă unor haine alese pe sprânceană din maldărele de boarfe care inundă magazine second hand in România. Bugetul fiind minimal spre inexistent, partea cu fotografia mi-a revenit mie. Aşa că, iată-mă fotograf de modă (veche), într-un studiou mega-improvizat, reflectând lumina singurului bliţ din dotare din toate tavanele şi toţi pereţii aflaţi la îndemână. Mi-e greu să zic cu ce succes, altă satisfacţie decât că toate clientele de la www.dearhunters.ro de până acum s-au declarat încântate că produsul primit în pachet este întocmai cu ce-şi alegeau pe site când trimiteau comanda. Asta însemnând că am reuşit să redau culorile (şi ce culori!), texturile (şi ce texturi!), aşa cum sunt ele.
Iată o selecţie de culori, croiuri, materiale, texturi. Simpla lor parcurgerea vizuală îmi creează o stare de bine ochiului, care se transmite apoi mai departe, creierului. O fi ceva, totuşi, şi cu moda asta…
