La pas, prin catedrală.

La pas, prin catedrală.
Călători prin jurul casei.
Atât de departe, atât de aproape. Grecia, Pelion, septembrie 2019.
Prin geamul autobzului, de pe buza bărcii cu motor, la pasul piciorului. Imagini dintr-o scurtă incursiune prin Delta Dunării, în iunie 2019, plus ceva Dobrogea, Brăila și Fundu Moldovei.
Nu putem cu piciorul, așa că plimbăm privirea. Locuri, momente văzute și “furate” cu telefonul. În format dng, apoi pritocite pe calculator.
În martie 2020 ne-am scos mutrele la o drumeție pe dealurile Măgurii, pe lângă Bran. Apoi a urmat legarea de glie. Acum ne e frică să ieșim din case, să nu ne trăznească virusul. Sau amenda.
Unul din locurile de joacă favorite în turele de mtb, în plimbările de vară sau de iarnă.
Cisnădioara, lângă Sibiu. Sau Mächelsbärch (Michelsberg), lângă Hermannstadt.
Nu ai cum să dai greș cu o drumeție la Sfânta Ana.
Zece zile în Toscana. Undeva între foarte mult și prea puțin.
A treia descălecare în Pelion, de data asta la începutul verii. Celelalte vizite au fost la început de septembrie. Acum, la început de iunie, mai multe flori, mai multe mirosuri, marea o idee mai rece (dar suficient de caldă, totuși), ziua mai lungă, nisipul mai fierbinte. Dacă e să fugim, la o adică, de lumea… Read more »
O duminică cu mult soare, mult cer albastru, multă culoare în general. Cald și frumos la Racoș, printre vestigii vulcanice și vechi cariere de bazalt.
Cu fetele la schi în Dolomiți. Ne întoarcem cu siguranță.
Iarna “adevărată” vine rar și stă puțin. Am fost pe fază și am prins-o în flagrant, pe dealurile Branului.
Ziua scurtă, somnul lung.
Sfânta mare turcoaz, sfântul cer albastru, sfântul nisip fierbinte, sfânta bicicletă. Sfânta vacanță.
Plimbare prin Țara Branulului și Bucegi, când se schimbă ora. Și anotimpul.
De pe carduri adunate.
… Vulcan-ul de azi a fost odată deșert, că viermii de nisip au plecat din Țara Bârsei înainte să devină celebri pe Dune…
Amintiri de la Marea Neagră, unde e mereu mai frumos în afara sezonului.
Cu picioarele, cu bicicleta, cu schiurile. Mai ales cu aparatul foto. Țara Branului, un colț de lume între Bucegi și Piatra Craiului.
La peronul din Postăvaru pleacă 2016 și vine 2017. Vă rugăm feriți linia.
Din destinațiile grecești pe care le-am repetat de-a lungul anilor, Pelion-ul e singurul care și-a păstrat farmecul și la a doua vizionare. Suficient de mult încât să ne gândim că ne vom întoarce.
Dacă vă bate gândul să ieșiți prin pădure zilele astea, grijă mare. E proaspăt vopsit!
Urme de bicicletă, urme de zăpadă. Șaua Strunga între sezoane.
Nu mai e picior de grec în satul Greci de la poalele Măcinului, deși cică ei ar fi fost primii să se stabilească prin zonă. Locului i-a rămas însă un aer cât se poate de grecesc, cu cer albastru și pante pietroase. Munții Dobrogei au un farmec aparte, l-am regăsit și în Cheile Dobrogei o zi mai… Read more »
Pe coclaurile Brașovului.
Prea mult verde ca să mai încapă și cuvinte.
Șimon-ul, dar mai ales Poarta sunt două sate de sub Bucegi unde nebunia turismului de weekend cu grătar și ateveuri n-a făcut prea mulți purici.
Ceata lui Pițigoi la o plimbare de dumincă pe la Poiana Mărului. Outlet-ul de la Sergiana era închis, așa că ne-am mulțumit cu priveliști superbe spre Bucegi și Piatra Craiului.
Un grup de cercetători (nu, nu britanici) au luat zilele trecute cărările din Piatra Craiului la scormonit, încercând să verifice zvonurile privind apariția unui nou animal sălbatic în perimetrul parcului național. Sălbăticiunea, descrisă de martori ca fiind ba asemănătoare unui râs, ba undeva între raton și vulpe, a rămas neindentificată. Cel puțin în sălbăticie, pentru că… Read more »
Acolo unde le stă cel mai bine, acasă la mama lor.
Cu munți în fundal și nori pufoși pe cerul albastru, chiar și Brașovul comunist arată într-un fel.
Bătând cărările cu piciorul, căutând noi locuri de dat cu bicicleta.
Instantanee dintr-o iarnă ciudată, cu zăpadă puțină și temperaturi mari. Cu două săptămâni de ger care au venit parcă de nicăieri. Și tot acolo au și dispărut.
La pachet cu atmosfera de sărbătoare, decembrie vine cu o dilemă clasică. E nasol să tai un brăduț pentru a-l ține o săptămâna în casă și apoi să-l arunci. Dar Crăciun fără brad nu e… Crăciun. Brad de plastic? Nu, mulțumesc. Prea puțin brad, prea mult plastic. Iarna asta o fotografie de pe facebook ne-a sugerat… Read more »
Arată ca niște dealuri, la carte le zice munți. La pas prin Perșani, când s-a dus toamna dar încă n-a dat cu adevărat zăpada.
Undeva, între vara la mare și iarna la munte.
Am dat cu flashu-n primii fulgi, n-au strigat că-i doare.
Copilărim, ca să nu uităm să fim oameni.
Fiecare cu pisica lui. Mie-mi plac frunzele toamna.
Prieteni, drumeție, toamnă, poze, hribi. Duminică.
Acea oră, acea lumină, într-un noiembrie târziu pe malul Mării Negre, la Constanţa.
Am privit mereu fotografia de modă ca pe o curiozitate. Pe de o parte îmi inspiră o lume artificială, fabricată, cabotină. Fete descărnate în veşminte improbabile, cocoţate în posturi incomode şi în contexte abracadabrante. Sau băieţi cu priviri vagi tulburi, într-o continuă exersare a indiferenţei afectate. Pe de altă parte mă fascinează câte resurse reuşeşte… Read more »
Acasă, într-un colţ de bucătărie.
Zilele trecute am dat peste o zicere care sună aşa: “People who follow all the rules all the time produce boring photos. People who never follow the rules produce annoying photos.” Am găsit-o aici, în urma unor gugăluiri provocate de un schimb de replici pe blogul lui Andrei Pandele. Mi-a plăcut, chit că păcătuieşte prin… Read more »
Agitaţie mare la grădiniţă. De două ori mai mulţi adulţi decât copii. Părinţi, bunici, prieteni – cu toţii freamătă în aşteptarea lui Moş Crăciun şi a colindelor cu care, se speră, vor fi dezlegate baierele sacului cu cadouri. Am luat cu mine aparatul de fotografiat cam cu jumătate de gură. Pe de o parte la… Read more »
Ne adunăm acasă, la Sibiu, la fiecare început de noiembrie şi rareori ne bucurăm de vreme frumoasă. De obicei e noros, toamnă în faza ei melancolic-sumbră. E suficient de frig cât să fie neplăcut, suficient de cald să nu fie zăpadă, suficient de ud să fie totul noroios. Vreme ideală pentru fotografii profunde, filozofice, grele…. Read more »
Am petrecut ziua asta practic în maşină. De la Constanţa la Galaţi şi înapoi, indiferent dacă mergi via Hârşova-Brăila sau traversând munţii Măcinului, sub şase ore nu scapi. Am preferat ruta mai puţin aglomerată şi mai spectaculoasă, chiar dacă mai lungă, prin munţii Măcinului. Dobrogea în mai/iunie este un spectacol pe care e păcat să-l… Read more »