La pachet cu atmosfera de sărbătoare, decembrie vine cu o dilemă clasică. E nasol să tai un brăduț pentru a-l ține o săptămâna în casă și apoi să-l arunci. Dar Crăciun fără brad nu e… Crăciun. Brad de plastic? Nu, mulțumesc. Prea puțin brad, prea mult plastic.
Iarna asta o fotografie de pe facebook ne-a sugerat o rezolvare elegantă. O proiecție 2D minimalistă, din lemne uscate și ceva decorații clasice. Un proiect de bricolaj care cere timp, energie, inventivitate, pasiune. Și care rezolvă elegant multe din necunoscutele mai mult sau mi puțin plăcute ale ecuației bradului de Crăciun.
Concepția și execuția sunt destul de anevoioase, dar mie asta îmi place. Nu mai umblu prin târg în căutarea bradului de înălțime potrivită, cu coroană bogată, dar nu prea deasă, neapărat Nemeș, că altfel se scutură prea repede, să nu fie deja uscat, șamd. Acum facem expediții după lemne, căutăm soluții practice și estetice de asamblare, decorare, șamd.
Facem economie de spațiu. N-aveam noi a ne plânge, că sufrageria e generoasă, dar chiar și așa.
“Bradul” nu se usucă. Crengi căzute, ploaie de cetină sub brad la fiecare atingere? Istorie.
Nu se poate sui pisica-n el. Da, ucizi o sursă de poze pentru facebook, dar oricum sunt destule.
Te poți uita în oglindă, nu mai ești criminalul care omoară pădurile pentru un moft de Crăciun.
Reciclezi. La anul îl poți refolosi, de preferat cu îmbunătățirile de rigoare.
…dar nu în cele din urmă: poate să arate chiar foarte bine.
I-a plăcut și lui Moș Crăciun.
