Proiect România. Sub acest nume, o organizaţie caritabilă ecvină din Marea Britanie a organizat în România, între 2006 şi 2010, cursuri de specializare pentru potcovari şi şelari, pentru studenţi la medicină veterinară, a sprijinit schimbarea legislaţiei privind bunăstarea animalelor. S-a luptat pentru limitarea suferinţei provocate de transportul cailor pe distanţe lungi: inadecvaţi pentru agricultura modernă sau prea scumpi de întreţinut pentru familiile sărace, mulţi cai sunt vânduţi pentru consum de carne în Italia şi transportaţi cât mai ieftin – deci, cât mai repede şi cu maximă suferinţă – de-a lungul Europei.
Mecanizarea forţată a agriculturii în România după instaurarea comunismului a pus calul pe linie moartă. Odată cu el, meserii cu tradiţie clădită în secole eu devenit desuete. Potcovarii şi şelarii mai găseau de lucru în zonele de deal şi munte, unde pantele împădurite rămâneau un teritoriu inaccesibil fie tractoarelor, fie comunismului. După căderea comunismului şi odată cu desfiinţarea CAP-urilor, calul s-a dovedit o soluţie pe măsura nevoilor agriculturii de subzistenţă. Astăzi, puzderia de mici proprietăţi agricole rezultată în urma reîmproprietăririlor de după 1990 se coagulează în mari ferme, unde calul mai are doar un rol marginal. Ultima redută rămâne zona de munte, unde mecanizarea rămâne fie prea scumpă, fie încă imposibilă.
Secolul douăzeci a marcat decăderea calului utilitar (pentru muncă, pentru transport, armată) în toată lumea industrializată. A crescut, în acelaşi timp, o industrie întreagă de agrement bazată pe cai (călărie, dresaj, competiţii) care numai în Marea Britanie înseamnă mai multe miliarde de lire pe an. Acelaşi lucru e de aşteptat să se întâmple şi în România. Vor fi atunci destui bani în domeniu care să susţină şcoli veterinare ecvine dedicate, bresle puterinice ale potcovarilor şi şelarilor, preocupare socială pentru bunăstarea cailor – a animalelor în general. Până atunci, suntem în tranziţie. Iar tranziţia aduce suferinţă, ştim foarte bine. Nu doar oamenilor, ci şi cailor.
Să limiteze această suferinţă a încercat World Horse Welfare (cunoscută înainte sub numele de The International League for the Protection of Horses) în timpul Proiectului România. Rolul meu a fost să documentez proiectul în imagini, din care vă prezint o mică parte.
