Un fost profesor din timpul facultăţii, devenit între timp bun prieten, îmi spune frecvent că în lumea de azi nu se mai produce nici o idee, nici un gând original. Că oamenii nu au mai gândit (şi exprimat în cuvinte) nimic esenţial de pe vremea Greciei antice – totul, zice el, poate fi urmărit înapoi pe firul ideilor până la de-alde Platon, Aristotel.
La început, reflexul era să-l contrazic, gândindu-mă că lumea din jurul nostru se schimbă într-un ritm ameţitor şi că asta înseamnă, evident, inovare continuă. Dar acum nu mai sunt aşa sigur. Internetul e mereu mai mare şi mai variat, telefoanele sunt mereu mai mici, mai mobile şi mai deştepte, cărţile tot mai colorate, filmele în tot mai multe dimensiuni – dar toate astea sunt forme. Se schimbă cu adevărat fondul? În 1964, Marshall McLuhan scria că “the medium is the message“. A murit în 1981, înainte de explozia internetului. Ce-ar spune astăzi, în faţa imensităţii virtuale a dubluve-dubluve-dubluve-ului?
Proaspăt întrat în lumea fotografiei, dădeam târcoale ideii de “moment” în încercările de a(mi) explica, defini ce e aceea o fotografie bună. Şi mi se părea că sunt aproape de o idee mare, din acelea care schimbă, explicând, lumea. Am citit apoi despre momentul decisiv al lui Henri Cartier-Bresson (“Photographier: c’est dans un même instant et en une fraction de seconde reconnaître un fait et l’organisation rigoureuse de formes perçues visuellement qui expriment et signifient ce fait”) şi m-am întors cu picioarele pe pământ. De curând, aflu că Henri Cartier-Bresson a nuanţat o idee scrisă în secolul XVII de Jean François Paul de Gondi, Cardinal de Retz (“Il n’y a rien dans ce monde qui n’ait un moment decisif”).
Cred şi eu în importanţa momentului în fotografie, dar nu ţin la “decisiv”. Când te uiţi prin vizorul aparatului, vezi lumea în timp real – nu ştii ce urmează, dacă urmează. Poţi bănui, poţi prevedea, poţi spera – dar nu poţi şti. Orice moment al declanşării e supus acestei limitări perceptuale. Decisivul nu poate fi judecat decât după deznodământ – deci importanţa lui în rezultatul final, fotografia, ţine prea mult de întâmplare.
Pe de alta parte, fiecare moment este decisiv în felul său. Prea puţine dintre ele schimbă lumea. Unele, însă, pot concentra într-o clipă întregi poveşti – care poveşti, adunate, înseamnă vieţile noastre.
